Legenda din spatele Sfinxului din Giza. Creat de natură, binecuvântat de zei, cinstindu-l pe faraon
Sfinxul din Giza, unul dintre cele mai iconice monumente ale lumii antice, a fascinat oamenii de-a lungul secolelor datorită misterului și măreției sale. Situat pe Platoul Giza, în apropierea marilor piramide din Egipt, Sfinxul a devenit un simbol al enigmei, al puterii și al misterului civilizației egiptene antice. Acest articol explorează atât legendele care înconjoară Sfinxul, cât și teoriile moderne privind formarea sa reală.
Legenda și mitologia sfinxului
În mitologia egipteană, Sfinxul este adesea considerat o creatură protectoare, un gardian care păzește mormintele faraonilor și protejează comorile lor de hoți și forțele malefice.
În mod tradițional, Sfinxul este reprezentat cu corp de leu și cap de om, sugerând o combinație de forță fizică și inteligență. Această reprezentare hibridă simbolizează unirea dintre divin și uman, o temă centrală în cultura egipteană.
Conform unei legende, Sfinxul din Giza a fost construit pentru a-l reprezenta pe faraonul Khafre (Khefren), al cărui chip ar fi fost sculptat în capul Sfinxului. Se crede că Sfinxul a fost menit să fie o imagine a puterii faraonului și a rolului său ca mediator între zeii egipteni și oameni.
Cu toate acestea, există și alte teorii care sugerează că Sfinxul ar putea reprezenta alte figuri regale sau chiar fi o imagine simbolică a zeului Horus, o zeitate a soarelui și a războiului.
Istoria descoperirii și primele referințe
Sfinxul a fost menționat pentru prima dată în surse scrise în timpul Noului Regat (1550-1070 î.Hr.), când a fost venerat ca zeu, sub numele de Horemakhet, care înseamnă „Horus al Orizontului”.
În această perioadă, faraonii au efectuat mai multe lucrări de restaurare asupra monumentului, sugerând că acesta era deja considerat un simbol important și venerat.
În perioada elenistică, când Egiptul a fost sub dominație grecească, Sfinxul a fost asociat cu zeul grecesc Hermes și cu zeitatea egipteană Thoth, ambele legate de cunoaștere și înțelepciune.
În această perioadă, Sfinxul a fost denumit „Șeșep-ankh”, ceea ce înseamnă „Imaginea Vieții”. De-a lungul secolelor, nisipul deșertului a acoperit parțial Sfinxul, iar monumentul a fost redescoperit și excavat de mai multe ori.
Ipoteze moderne despre construirea Sfinxului
De-a lungul anilor, au existat numeroase teorii și speculații cu privire la originile și scopul Sfinxului din Giza. Conform cercetărilor moderne, se crede că Sfinxul a fost construit în timpul dinastiei a IV-a, în jurul anului 2500 î.Hr., sub domnia faraonului Khafre, cel de-al patrulea faraon al dinastiei.
Teoria tradițională
Aceasta susține că Sfinxul a fost construit ca parte a unui complex funerar pentru Khafre, care include, de asemenea, a doua piramidă din Giza și un templu mortuar.
Susținătorii acestei teorii cred că Sfinxul era menit să fie un gardian al piramidelor și al mormântului lui Khafre. Chipul Sfinxului este adesea considerat a fi o reprezentare a faraonului Khafre însuși, deși există unele dezbateri în acest sens din cauza eroziunii și deteriorării monumentului de-a lungul mileniilor.
Teoria datării alternative
Unii cercetători, precum Robert Schoch, geolog și profesor la Universitatea din Boston, susțin că Sfinxul ar putea fi mult mai vechi decât se credea inițial, poate având o vechime de peste 7.000 de ani.
Această teorie se bazează pe dovezi de eroziune ale monumentului, care ar indica expunerea la ploi torențiale.
Conform acestei teorii, Sfinxul ar fi putut fi construit într-o perioadă anterioară de ploi intense, sugerând că civilizații avansate ar fi existat înainte de apariția celor mai cunoscute dinastii egiptene.
Teoria Sfinxului Reprezentând un Leu
O altă teorie interesantă susține că Sfinxul ar fi fost inițial sculptat ca un leu, o alegorie la constelația Leului și la relațiile astronomice.
Această teorie se bazează pe alinierea astronomică a Sfinxului, care arată direct spre constelația Leului în timpul echinocțiului de primăvară din jurul anului 10.500 î.Hr.
Aceasta ar fi o dovadă a cunoștințelor avansate ale astronomiei de către constructorii antici și a simbolismului religios puternic.
Sfinxul din Giza, unul dintre cele mai antice si fascinante monumente din istoria civilizatiei umane
Metode de construcție
Construirea Sfinxului a fost o realizare tehnologică remarcabilă pentru acea perioadă. Sfinxul este sculptat direct dintr-o singură bucată de calcar, aflată pe Platoul Giza.
Calcarul din care este sculptat Sfinxul aparține unei formațiuni geologice care a fost expusă prin excavare în timpul lucrărilor pentru piramide și alte structuri învecinate.
Blocurile de calcar care au fost extrase în timpul sculptării au fost folosite pentru a construi templul din fața Sfinxului, cunoscut sub numele de Templul Sfinxului.
Sfinxul are o lungime de aproximativ 73 de metri și o înălțime de 20 de metri, iar capul său măsoară 4 metri în lățime. Trupul de leu și capul uman sugerează utilizarea unor tehnici avansate de sculptură și inginerie pentru a crea proporțiile și detaliile precise ale monumentului.
Deși nu există înregistrări precise ale tehnicilor de construcție folosite, se crede că meșterii și muncitorii au folosit unelte din cupru și piatră, precum și tehnici de modelare și sculptare directă pentru a crea Sfinxul.
Vezi și: Secretele ascunse de Sfinxul din Egipt. De ce este considerat a 8-a minune a lumii
Restaurări și eroziune
De-a lungul mileniilor, Sfinxul a suferit diverse daune din cauza eroziunii naturale, a vântului, a nisipului și a fluctuațiilor de temperatură. Aceste efecte au dus la deteriorarea semnificativă a feței și corpului Sfinxului, iar unele trăsături originale au fost erodate aproape complet.
Nasul Sfinxului, de exemplu, este lipsă, și există numeroase legende cu privire la dispariția sa, inclusiv povești care implică distrugerea deliberată de către armatele napoleoniene sau de către iconoclaști musulmani.
De-a lungul istoriei sale, Sfinxul a fost supus mai multor proiecte de restaurare. În perioada antică, regii egipteni, inclusiv Thutmose IV, au ordonat restaurarea monumentului, lucru dovedit de Steaua Visului, o stelă amplasată între labele Sfinxului, care povestește despre un vis în care zeul Horemakhet îi promite lui Thutmose tronul Egiptului în schimbul dezgropării și restaurării Sfinxului.
În perioada modernă, au fost implementate diverse tehnici de conservare și restaurare pentru a proteja Sfinxul de eroziune și deteriorare suplimentară. Aceste măsuri au inclus consolidarea pietrei, utilizarea materialelor moderne pentru a umple fisurile și repararea părților degradate ale monumentului.
Importanța Culturală și Simbolismul Sfinxului
Sfinxul din Giza continuă să fie o sursă de inspirație și fascinație, simbolizând puterea, misterul și permanența.
Pentru egiptenii antici, Sfinxul era mai mult decât un simplu monument. Monumentul grandios era o reprezentare fizică a legăturii lor cu zeii și a ideologiei lor despre viață, moarte și nemurire.
În vremurile moderne, Sfinxul a devenit un simbol al Egiptului antic și al patrimoniului cultural al omenirii. Imaginea sa este recunoscută la nivel global și este o atracție turistică majoră, vizitată anual de milioane de turiști din întreaga lume.
Pentru arheologi și istorici, Sfinxul rămâne un subiect de studiu și cercetare continuă, oferind noi perspective asupra civilizației egiptene și a tehnologiilor și culturilor antice.